CHANGE YOUR MIND! BLUFF OFF THE MIND!
CHANGE YOUR MIND! BLUFF OFF THE MIND!
Schimbă-ți mintea!
Cacealmaua minții.
Stăpânește-ți mintea!
Stăpânește-ți inconștientul!
Descoperă-ți umbra!
Sunt doar câteva din îndemnurile cuprinse în diferite articole de promovare a unor metode și tehnici – eficiente – de dezvolate personală și evoluție spirituală.
Din aceste îndemnuri, primul gând ar fi sa îmi iau mitea – conștientă, inconștientă, umbrită sau cum o mai fi – să o pun la stâlpul infamiei și să arunc în ea cu pietre și bolovani. De ce? Pentru că este dușmanul meu, stă în calea „creșterii” mele și nu mă servește așa cum ar trebui.
Așa să fie?
Ceea ce sunt acum, cel mai bun EU existent pe acest tărâm, sunt și datorită minții mele, cu tot ceea ce conține ea – conștient sau nu. Chiar simplul fapt că îmi doresc o anumită schimbare, nu este rodul aceleiași minți?
Am învățat că este important să separ comportamentul de persoană. Persoana este cu mult mai mult decât comportamentul său. O persoană poate fi extraordinară; faptul că în anumite circumstanțe a avut un comportament pe care eu l-am etichetat ca fiind neconform (rău, josnic, etc) nu înseamnă că persoana în sine nu este valoroasă.
După același model, pot să separ mintea mea de anumite programe (care probabil mi-au fost utile cândva). Deci mintea mea este perfectă; pentru a evolua în sensul dorit nu am nevoie decât să schimbăm (împreună) unele dintre programe.
ÎMPREUNĂ! Suntem cei mai buni prieteni și împreună – fie minte conștientă sau mai puțin conștientă – ne vom bucura de realizarea unei noi misiuni pe care ne-o asumăm. Tot împreună!
IUBIRE ȘI DĂRUIRE. TOTALĂ?
Un sentiment profund de iubire implică și nevoia de a te dărui persoanei iubite și de a-i satisface orice dorință. De regulă, așa începe orice poveste de dragoste, încununată cu o decizie de unire a destinelor pe calea vieții.
Ce se întâmplă ulterior? Familia se mărește și efortul depus pentru a fi la dispoziția tuturor devine din ce în ce mai consistent. Dacă, într-un târziu, persoana care se „dăruiește” începe să obosească și cere ajutor, ar putea primi răspunsul: „Este treaba ta să faci asta!” De ce? Pentru că modelul de relații în interiorul familiei este creat și sedimentat în timp.
Ar putea fi prima etapă a resemnării. Următoarea va veni atunci când, acceptând situația, va aștepta respect și recunoștință:
- Dacă tot nu mă ajutați, măcar păstrați ce am făcut eu și respectați-mi efortul și dăruirea!
Răspunsul ar putea fi:
- Este datoria ta să faci!
Poate chiar și relaționarea în interiorul familiei ar putea fi influențată. Cui îi place să vadă o persoană chinuită și obosită, care – eventual – face și reproșuri? Ca urmare partenerul ar putea prefera să stea mai târziu la birou sau la o cafea (bere) cu prietenii și –de ce nu – cu un partener (parteneră) mai odihnit și surâzător.
Până și copiii (proprii !!) pot să-și caute alte zone de relații, mai plăcute.
Și atunci, ce să fac, să nu mă mai dăruiesc?
Poate că o altă variantă ar fi ca fiecare dintre membrii familiei să participe cu partea sa de dăruire. Fiecare, la nivelul posibilităților sale. Astfel sentimentele de mulțumire, respect reciproc și apartenență ar putea să inflorească.
Și încă ceva: o persoană care se dăruiește, se constituie ea insăși într-un DAR. Printre altele, un dar are două calități: să fie frumos și plăcut – și pe dinafară, și pe dinăuntru.
De mine depinde să-i ofer tot ceea ce are nevoie pentru a îndeplini cele două calități!
Școala părinților: CONFIRMAREA SCENARIILOR
Chiar de la venirea lui pe lume copilul începe să cunoască, să acumuleze informații despre această lume. Copilul începe să-și „scrie” informațiile despre ceea ce se petrece în jurul său, să-și însușească „programe”. Simte că îi este foame și plânge; imediat apare mama. Copilul constată că urmând acest scenariu, se petrece mereu același lucru: vine mama. Este primul program pe care și-l însușește; ulterior, chiar dacă nu are un motiv, programul va fi folosit pentru a declanșa acțiunea părintelui.
Calitățile excelente de observare îl vor ajuta să învețe program după program: dacă nu mănânc, mama se gudură pe lângă mine, sau face ca pisicuța (cățelul, maimuța etc); dacă mă trântesc pe jos (mai ales daca suntem în public) obțin ce îmi doresc și așa mai departe. Copilul are scenariile de succes foarte bine puse la punct și știe foarte bine finalul „filmului”. În fond, pentru el manifestarea părintelui este o confirmare a comportamentului său.
Și atunci cum să procedăm? Probabil că soluția ar fi să folosim aceeași strategie: dacă el invață că procedând după un anumit scenariu ajunge la un anumit rezultat, să-l ajutăm să-și „scrie” comportamentul util, acel comportament pe care dorim să-l folosească și în viitor.
Atunci când copilul va observa că părintele nu îi îndeplinește orice dorință dacă se trântește pe jos, dar va obține atenție când vorbește frumos părintelui, va fi interesat să folosească acel comportament pentru care are confirmarea că dă rezultatul pe care îl așteaptă.
În principiul ar fi două condiții:
- prin reacția noastră să susținem acele comportamente pe care dorim să le perceapă ca fiind folositoare și corecte;
- prin reacția noastră să NU susținem comportamentele nedorite.
Și totul făcut cu dragoste, înțelegere și respect reciproc.
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (III) Cum oferim DARURI
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (III)
Cum oferim DARURI
Înainte de a citi acest articol, te invit să citești primele două aticole la adresa: http://www.asperacurs.ro/articole/
După cum am constatat, varianta de a „cupăra” bunăvoința copilului cu o recompensă nu este cea mai bună soluție pentru viitorul lui. În acest caz, ar însemna că nu mai putem oferi copilului nici un dar?
Ba da. Cel mai potrivit dar este dragostea noastră. Să-l oferim cât mai sincer posibil, din toată ființa noastră. Să ne rezervăm timp pentru a face acest dar neprețuit!
În plus, îi putem oferi daruri, tot așa cum oferim daruri și soțului/soției. Cu privire la „calitatea” și „cantitatea” darului am putea să avem în vedere următoarele:
- Darul nu este o recompensă pentru ceva.
- Darul nu înseamnă că așteptăm ceva în schimb.
- Darul nu este mită.
- Darul nu este o plată pentru servicii efectuate.
- Un dar nu este mare, mic, scump, ieftin.
- Darul înseamnă bucurie și pentru cel care primește și pentru cel care dăruiește.
- Darul înseamnă iubire.
Un dar însemnă un transfer emoțional între două persoane între care există deja o legătură emoțională. De multe ori o îmbrățișare sau o vorbă bună spusă la momentul potrivit sunt cu mult mai valoroase decât cel mai scump dar posibil și efectul lui poate fi nemăsurat și de neuitat.
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (II)
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (II)
Înainte de a citi acest articol, te invit să citești prima parte la adresa: http://www.asperacurs.ro/%C8%99coala-parin%C8%9Bilor-pedeapsa-sau-recompensa-i/
Din câte se pare, din acest prim articol putem concluziona că nici pedeapsa, nici recompensa nu reprezintă soluțiile recomandate pentru copiii noștri. Și, în mod firesc, vine întrebarea: Cum să evit „mituirea” copilului și să îl motivez corect?
Am putea testa următoarele variante:
- Încurajarea – este cea mai bună cale de a-l ajuta să dobândescă încredere în sine, element esențial pentru un viitor adult stăpân pe faptele și deciziile sale:
- prima dată avem în vedere evitarea descurajării!
- orice acțiune a copilului face parte dintr-un proces de învățare;
- când învăț, pot greși; important nu e să nu greșesc, ci să știu cum să mă îmbunătățesc;
- apreciază pozitiv orice acțiune a copilului și învață-l cum să se corecteze;
- acordă-i încredere: chiar dacă scapă o farfurie și aceasta se sparge, copilul este cu mult mai important decât orice farfurie.
- Îndrumarea – lasă copilul să experimenteze și să descopere singur care sunt consecințele acțiunii (sau inacțiunii) sale în siguranță
- lasă copilul să-și asume consecințele faptelor sale; așa învață (ex. uită pachețelul cu mâncare – va ști ce înseamnă senzația de foame și nu va mai uita altă dată);
- nu invada spațiul copilului – el are nevoie să aibă o zonă proprie de responsabilitate;
- rolul părinților este de a asigura un cadru sigur în care copilul se dezvoltă; învățarea este atributul lui.
- Exemplul personal
- copilul modelează părintele prin intermediul propriilor observații și nu prin ceea ce îi aduce părintele la cunoștință (face ce face „popa”, nu ce zice el);
- oferă și primește afecțiune!
- valorile viitorului adult se consolidează acum – copilul observa comportamentul părintelui: vorbesc la telefon și spun subordonatului să spuna o minciună când vine un control, apoi cer copilului să nu mă mintă; care va fi valoarea copilului referitoare la adevăr?
- evidențiază succesul chiar dacă este mic;
- succesul este un imbold pentru asumarea altor responsabilități;
- fă-ți timp pentru a asista la succesul copilului.
- Evidențiază succesele copilului
Așa cum fiecare persoană este unică, și copilul este unic. Testează care metode i se potrivesc și fii alături de el în călatoria vieții!
În articolul următor voi aborda subiectul oferirii de daruri. Pe curând!
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (I)
Școala părinților: PEDEAPSĂ sau RECOMPENSĂ? (I)
Cu siguranță fiecare dintre noi ne dorim să alegem cele mai bune soluții pentru copiii noștri. Ce este mai bine să folosesc pentru binele copilului: pedeapsa sau recompensa?
Pentru a avea și un criteriu de evaluare cât mai obiectiv putem alege între a-i fi bine copilului acum sau efectul asupra viitorului lui, când va deveni adult. Probabil că cel mai important este viitorul lui.
Ce înseamnă pedeapsa și ce efect va avea asupra adultului?
Pe moment, o pedeapsă –fie fizică, fie folosirea unor impuneri sau limitări- poate da rezultate și ne oferă confort. Să ne gândim ce efecte va avea pedeapsa pe termen lung.
Rezultatul ar putea avea două variante:
- dezvoltarea sentimentului de frică și frustrare; viitorul adult nu va avea nici o inițiativă, va fi presat de teama de a nu greși (greșeala are ca urmare firească pedeapsa), nu va avea încredere în forțele proprii, teama de greșeală determină nesiguranță și crește probabilitatea de a greși (de fapt, circuitul se autoalimentează);
- o altă variantă ar fi dezvoltarea sentimentului de rezistență, sfidare și răzbunare: și în acest caz frustrarea este prezentă (copilul este nemulțumit că este prea mic și nu își poate impune punctul de vedere), frustrare ce va fi manifestată și la maturitate deoarece știe că ceilalți nu-l apreciază și sunt răi cu el – important este să gasească cea mai buna posibilitate de a-i pune la punct, a-i sfida și a se răzbuna pe ei, nu vor fi deschiși la cooperare și integrare.
Care variantă este mai bună?
Să analizăm și efectele recompensei asupra viitorului copilului.
Recompensându-l, îl motivăm să aibă un anumit comportament sau abilitate. Ce va învăța el din asta?
- scăderea încrederii în sine: recompensa este pentru el o confirmare a faptei sale; în momentul în care recompensa nu va veni, el o va asocia cu faptul că acea faptă (sau rezultatul ei) nu este bună;
- când nu mai primește recompensa sau când nivelul recompensei este sub așteptările lui, copilul va avea resentimente; oricum, în timp, recompensele trebuie să fie tot mai mari și la un moment dat vor fi insuficiente;
- sistemul lui de valori va fi bazat pe modelul „dacă fac asta, ce-mi iese?”;
- nu va respecta regulile: „De ce să le respect, dacă nu primesc nimic?”.
Este mai bun sistemul de recompensare (să dau „mită” copilului să fie mai bun)? Se pare că nu. Și atunci care este soluția?
De la apariția sa în această lume, copilul se află într-un continuu proces de învățare. Învățarea înseamnă că pot face și greșeli. Important este modul în care integrez acea „greșeală” în procesul de învățare.
Cu privire la alternativele la pedeapsă/recompensă voi reveni în parte a doua a articolului.
ȘCOALA PĂRINȚILOR? DE CE?
Meseria de părinte se pare ca a devenit una dintre cele mai grele. Care ar fi motivul?
Strămoșii nostri au crescut copii și nu au avut nevoie de a se pregăti ei înșiși pentru a dobândi abilități și cunoștințe speciale pentru educația copiilor lor.
Poate ca modelul familial era cu mult mai simplu în trecut. Copiii creșteau și participau direct la activitățile curente ale gospodăriei, urmând ca la maturitate sa folosească acelașii model. În prezent ambii părinți au serviciu și petrec în compania copiilor lor mult mai puțin timp (de multe ori chiar prea puțin).
Nici contextul social nu mai este același. Societatea modernă este în continuă evoluție și schimbările se petrec continuu. Relațiile sociale au trecut de la autocrație la principii democratice de egalitate și libertate.
Același lucru se întâmplă și în familiile noastre. Copiii își suțin dreptul la libertate și la un tratament egal și nu mai acceptă poziții de superioritate. De fapt în aceasta constă marea schimbare în relațiile din interiorul familiei. Comunicarea eficientă se face de la același nivel, cu acordarea respectului reciproc cuvenit fiecarei părți.
Datoria noastră, a părinților, este de a crea acest cadru de comunicare, de manifestare a libertății fiecărui membrul al familiei și, în acelașii timp, de a face ca această libertate să nu degenereze în permisivitate și anarhie.
Nu în ultimul rând, am putea avea în vedere și nivelul de cunoștințe al copiilor noștri și dimensiunea fluxului informațional la care ei au acces comparativ cu ceea ce se întâmpla pe vremea când eram noi copii. Din acest motiv, nu întotdeauna putem demonstra copiilor modelul de soluționare a unor probleme; părintele nu mai este acea persoană atotștiutoare de la care copilul poate să învețe. Această situație cere ca și modalitatea de comunicare să fie adaptată acestor condiții.
În concluzie putem spune că rolul familiei și al părinților în cadrul familiei s-a schimbat de la un model unic, atotștiutor și autocrat la acela de creator de cadru favorabil creșterii și evoluției copiilor.
ȘCOALA PĂRINȚILOR
ȘCOALA PĂRINȚILOR
Îți dorești să te înțelegi mai bine cu copilul tău și sa aveți o relație fericită?
Dăruiești copilului tău tot ceea ce are nevoie pentru a obține rezultate mai bune la școală?
Știi cum să-ți sprijini copilul în devenirea sa ca adult responsabil, realizat familial, profesional și social?
Nu știi cum să relaționezi cu copilul tău pentru a-l feri de anturaje periculoase, de tentațiile etnobotanicelor, drogurilor, etc?
Dorești să primești dragoste și respect din partea copilului tău?
Dorești să fii părintele pe care ai fi vrut să-l ai când erai de vârsta copilului tău?
Pentru a găsi răspuns la aceste întrebări (și la multe altele), te invit la “Școala Părinților” să învățăm împreună cum să ne educăm pe noi pentru a-i educa pe copiii nostri așa cum ne dorim (și își doresc).
Ne vom întâlni de 10 ori, câte 3 ore după amiaza, din două în două săptămâni. Valoarea investiției este de 50 lei/ședință. Pentru plata integrală anticipată a celor 10 ședințe acordăm o recompensă de 10% reducere.
Numărul de locuri este limitat. Locurile se ocupă în ordinea înscrierilor.
Pentru informații suplimentare trimite email la office@asperacurs.ro sau sună la telefon 0748 976 954.
Vreau o viata mai buna
Vreau o viata mai buna!
In fiecare dimineata ma trezesc optimist, cu speranta ca viata mea va fi mai buna. Chiar cu mult mai buna.
Plec vioi la serviciu; acolo imi indeplinesc atributiile foarte bine pentru ca stiu ce am de facut si fac.
Ma intorc de la serviciu, mananc ceva (sanatos), ma relaxez citind ce imi place, ma uit putin la televizor si apoi ma culc.
A doua zi ma trezesc optimist…
Constat ca optimismul meu este in zadar, deoarece viata mea nu devine deloc mai buna. Sa inteleg ca optimismul nu ajuta la nimic? De ce viata mea ramane la fel?
Simplu. Pentru ca, facand ceva dupa un anumit algoritm, in aceleasi conditii, rezultatul va fi intotdeauna acelasi.
Aha! Pentru a obtine alt rezultat este nevoie sa schimb ceva. Sa schimb ori algoritmul, ori conditiile. Ori ambele!
Viata ca o lupta
Viata ca o lupta
Viata este frumoasa. In acelasi timp este si grea. Si cu totii ne dorim o viata mai buna.
Cand eram mici ni se spunea: “Viata este grea! Viata este o lupta!” Aceleasi lucruri in invatam si noi pe copiii nostri.
Deci ii pregatim de lupta Si ce viata vor avea? Vor avea parte de lupta. Si de viata grea. Pentru ca pentru aceasta i-am programat!
Dupa ce evoluam, ne cultivam, ne elevam spiritual si ne dorim o viata mai buna si, mai ales, o lume mai buna.
Minunata idee. Dar cine construieste acea lume mai buna? Razboinicii?
Calendar Evenimente
Lun | Mar | Mie | Joi | Vin | Sâm | Dum |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
Articole Recente
- Spritul critic și încrederea în sine
- Curentul ECO
- Desaga vieții mele
- Există viață și după pensionare?
- Curs NLP PRACTITIONER – CONSTANTA