Spritul critic și încrederea în sine
Nu știu dacă este o caracteristică a poporului nostru, dar în prezent se manifestă – tot mai des – tendința de a fi nemulțumiți. Nemulțumiți față de tot ceea ce ne înconjoară, față de conducători, față de sistem, față de țara din care facem parte. Admirăm cât de puternici, organizați, harnici, inteligenți ș.a.m.d. sunt alții și cât de proști, slabi, hoți și dezorganizați suntem noi.
Ce legătură au toate acestea cu încrederea în sine? Simplu: cum aș putea să am încredere în mine dacă sunt exponentul unui neam plin de defecte și având atâtea lipsuri? Cum aș putea să fiu un om strălucit dacă, reducând nivelul de generalizare, spun despre mine că m-am născut într-o familie cu un trecut fără consistență, că familia mea nu este bună de nimic, că tatăl meu este un nepriceput, hoț și decăzut; că mama mea este… Frații și surorile mele …
Pot eu să fiu o persoană care are încredere în sine?
Cred că răspunsul este DA, cu o condiție: să reevaluez și să-mi pun în ordine, cu respect, relația și percepția față de ceea ce înseamnă originea și apartenența mea. Chiar dacă unii dintre verii mei sunt imperfecți și nu sunt la înălțimea unor standarde.
Să fiu mândru de familia și neamul din care fac parte!
Să fiu mândru că sunt ROMÂN!
Curentul ECO
Omenirea a realizat, dupa milenii de “lupta” cu natura si de dorinta napraznica de a o stapani si utiliza in folosul sau, ca a sosit momentul sa isi schimbe viziunea asupra relatiei om-natura. A constatat ca este nevoie sa traiasca in simbioza cu natura, sa o protejeze si sa o respecte. Exista acum multi militanti ecologisti, iar guvernele si organizatiile internationale iau masuri de protejare a mediului.
Este chiar in voga curentul ECO.
Pe langa faptul ca ne dorim sa fim ECO in relatie cu natura, ne straduim sa fim ECO si in ce priveste alimentatia noastra. Este minunat ca ne gandim la noi si la sanatatea noastra fizica.
Urmatoarea etapa poate ar fi sa devenim ECO si in ceea ce priveste ce “inghitim” prin intermediul senzorilor nostri. Adica sa selectam ca tot ceea ce auzim, vedem si simtim sa fie ECO. Si mai ales sa gandim ECO.
Am putea continua actiunea ECO si in relatiile cu cei din jurul nostru. Sa avem chiar si ECO fapte.
Probabil ca atunci se va contura si o ECO economie, ECO munca, ECO profit, ECO guvernare, ECO societate, ECO planeta, etc.
Si am putea concluziona ca atunci umanitatea va trai in adevarata simbioza cu natura si vor avea impreuna un ECO viitor.
Desaga vieții mele
Într-una din zilele trecute am deschis baierile desagii vieții mele de până acum, cu tot ceea ce am adunat în ea: bucurii și necazuri, realizări și nerealizări, bune și rele, tot ceea ce am pus, cu grijă sau am îndesat la repezeală in părțile cele mai dosite.
Sunt mulțumit de ceea ce am găsit acolo: cel ce sunt astăzi sunt datorită tuturor “pachețelelor” din desagă, indiferent dacă sunt colorate mai aprins sau mai șters, în culori mai vii sau mai întunecate. Toate sunt ale mele și fac parte din viața mea.
Văzându-le pe cele colorate frumos, intens și strălucitor, corpul mi s-a umplut de bucurie. Fiecare celulă a corpului meu s-a hrănit cu această bucurie.
Am ajuns apoi la cele mai puțin colorate, unele chiar întunecate. Ce să fac cu ele? Aș putea să le scot din desagă și să păstrez numai ceea ce este frumos și plăcut. Asta ar însemna să renunț la o parte din viața mea. Ar însemna că in acele perioade nu am trăit. Aș mai fi eu, cel de astăzi fără ele?
Așa că le voi pune câte o fundiță colorată, strălucitoare, le voi strânge cu drag la piept și le voi așeza la un loc cu toate lucrurile mele dragi din desagă. TOATE sunt ale mele și le iubesc.
Parcă desaga a devenit mai ușoară și mai veselă. Am curățat-o frumos și i-am reîmprospătat culorile. Vii, strălucitoare, calde și pline de viață. Si am lăsat toate aceste culori – vii, strălucitoare, calde și pline de viață – să-mi inunde întreg corpul, până la ultima celulă. Acum corpul meu este cald, strălucitor și plin de viață. Împlinit și FERICIT!
Există viață și după pensionare?
Există viață și după pensionare?
Fiecare dintre noi am trecut prin perioada de neuitat a copilăriei. Ne făceam vise, aveam speranțe pentru „atunci când voi fi mare”, știam să ne bucurăm și să fim triști, să ne jucăm din tot sufletul, pe scurt să trăim cu adevărat.
Am ajuns „mari”, am dobândit cunoștințe, abilități și experiență, am devenit adulți respectabili, cu o anumită poziție în domeniul profesional și un statut social apreciat de cei din jurul nostru.
Ne-am crescut și educat copiii, care – la rândul lor – au devenit adulți și au plecat pe drumul lor. A rămas casa mai goală, dar tot e bine că mergem la serviciu și acolo suntem încă „cineva”.
La un moment dat curgerea timpului aduce cu sine, parcă prea devreme, un dosar cu numele meu, pe care scrie „Dosar de pensie”. Ca într-un vis, lucrurile se succed cu repeziciune, parcă fără să-mi dau seama și mă trezesc dimineața, în casa mea devenită parcă mai mare și mai goală, fără a avea unde merge, fără o perspectivă asupra zilei care va urma.
Simt venirea unei noi zile ca o povară. Nu am nimic de făcut, nu mai sunt util nimănui. Societatea nu mai are nevoie de mine, mai mult, unii poate consideră că sunt inutil, un consumator de resurse pe care oamenii muncesc să le producă pentru mine.
Nu mai am un statut profesional, statutul social de pensionar este parcă o etichetă care dă neimportanță existenței mele. De fapt nu mai am nici o valoare pentru ceilalți. Mai degrabă cred că îi încurc și le stau în cârcă.
Așa să fie oare? Viața mea s-a sfârșit odată cu ieșirea la pensie?
Cu siguranță răspunsul este la alegerea mea. Eu sunt cel care decide dacă există viață după pensie sau nu.
În funcție de răspunsul pe care mi-l voi da voi ști cum SĂ TRĂIESC și să mă bucur de această perioadă minunată a vieții mele!
Curs NLP PRACTITIONER – CONSTANTA
Curs NLP PRACTITIONER - CONSTANTA
Relații și înscrieri: vasile_nosmas@yahoo.es
Auzim tot mai des discutandu-se despre dezvoltare personala. La ce se refera in mod concret aceasta? Putem enumera principii si dorinte, la care sa adaugam determinare in atingerea acestui obiectiv. Dar, CONCRET, ce anume sa fac pentru a realiza dezvoltarea personala?
NLP ofera tocmai intrumentele concrete de a realiza acest obiectiv. Tehnicile NLP sunt la indemana oricarei persoane dispuse sa evolueze, sa-si atinga nivelul propriu de excelenta. Mai mult, cu ajutorul tehnicilor de modeling pot chiar sa dobandesc noi abilitati, sa ma dezvolt si sa ma autodepasesc in mod continuu.
Mai intai sa vedem ce inseamna dezvoltare personala.
Pe intreg parcursul vietii invatam, in mod formal sau informal. Castigam experienta de viata, comportamente, abilitati, convingeri, valori. Cu cat toate acestea sunt mai “potrivite” identitatii noastre si mai “orientate” catre misiunea noastra, cu atat evolutia noastra este mai aproape de nivelul de dezvoltare personala propriu.
Este usor de observat ca nevoile mele de dezvoltare personala nu sunt identice cu ale altei persoane. Si atunci devine evident ca invatand in mod standardizat, primind aceleasi cunostinte si dobandind aceleasi abilitati nu reusim sa ne dezvoltam pe masura potentialului personal.
Cum putem invata personalizat?
NLP are solutia optima: ofera tehnici si instrumente la indemana oricui, simple, cu efecte rapide si cu rezultate precise si specifice fiecarei persoane.
“Nu salvezi un om flamand dandu-i un peste; invata-l sa pescuiasca si va manca si maine!”
Supravietuirea afacerii in conditii de criza
Supravietuirea afacerii in conditii de criza elimina necesitatea Misiunii si Viziunii afacerii respective?
Pe o mare involburata ne pandesc multe pericole: stanci, furtuni devastatoare, vant neprielnic, pirati etc. Este de inteles de ce este nevoie sa ne concentram energia pentru a lupta sa supravietuim. Criteriile de decizie ne sunt „dictate” de aceste amenintari.
Aceasta inseamna ca nu vom avea in vedere sa pastram o directie, un cap compas catre portul de destinatie? La ce ne va folosi ca supravietuim daca vom rataci la intamplare?
Pentru a ne mentine traiectul catre portul de destinatie, ar fi de ajutor sa-l stim foarte clar si sa mai stim si incotro este steaua polara. Adica sa avem foarte clar definite MISUNEA si VIZIUNEA afacerii. Asa vom avea criterii foarte eficiente in toate deciziile, chiar si pe o mare plina de pericole.
Cred ca urmatoarele intrebari ar putea folosi:
- Care este portul de destinatie (VIZIUNEA) ?
- Care sunt elementele de confirmare a traiectului (MISIUNEA) ?
- Cum vor fi conditiile concrete de navigatie pe mare peste 5/10/20 ani (PIATA)?
- Cum va fi corabia mea peste 5/10/20 ani ?
Vant din pupa si sa te bucuri de sosirea in port!
VIAȚA CARE MĂ TRĂIEȘTE
Citind această afirmație pe site-ul lui Anatol Basarab am rămas oarecum confuz. Cum adică viața „mă trăiește”? Eu sunt cel care trăiește! Eu trăiesc viața!
Oare așa să fie?
Dacă eu sunt cel care trăiește viața, înseamnă că eu sunt cel care face o alegere sau alta. Să vedem. Mă trezesc dimineața și trebuie să-mi fac toate activitățile – igienă, îmbrăcat, pregătit copiii pentru școală, dus la școală, plecat la serviciu etc. După care trebuie să fac ce mi se dă de făcut la serviciu, mă întâlnesc apoi cu cineva pentru că trebuie să îi dau ceva, trec pe la magazin pentru că trebuie să iau ceva de mâncare…. și tot așa, fiindcă trebuie. De fapt îmi trăiesc viața „la impuse”.
Pot să schimb ceva?
Când trebuie să fac ceva, aș putea să mă întreb: Chiar trebuie? Ce s-ar întâmpla dacă fac altă alegere? De cele mai multe ori, răspunsul este: „Pierd bani”. „Pierd trenul”. „Pierd…” Înseamnă că – dacă îmi imaginez o balanță – pe un taler ar fi viața mea, iar pe celălalt banii. Sau altceva. Alt interes al meu. Sau al altcuiva.
Conținutul cărui taler este mai important pentru mine? Pentru că, mergând pe acestă logică, pentru a nu pierde banii (sau altceva) pierd ce este în talerul celălalt. Merită oare?
Și atunci, ce pot să fac?
Aș putea să nu mă mai las dus de val (trebuie să…) și să decid eu ce să aleg să fac și ce nu.
Aș mai putea să fac în așa fel încât, celelalte pierderi să nu fie chiar pierderi. De exemplu, banii să nu fie un scop în sine, ci banii să vină ca urmare a faptului că aleg să fac ceva.
Aș putea să-mi stabilesc niște priorități/criterii de decizie cu ajutorul cărora să pot stabili precis ce anume chiar trebuie să fac și ce nu.
Aș putea să mă „premiez” pentru anumite realizări și să „sărbătoresc” implinirile din viața mea.
Aș putea să aleg să fac anumite lucruri care îmi fac plăcere și mă fac să simt că trăiesc cu adevărat.
Aș putea chiar să îmi rezerv, zilnic, un timp al meu și numai al meu, timp pe care să mi-l petrec eu cu mine și pentru mine.
Am înțeles acum: greșit nu este să urmez un program; important este ca ceea ce fac să fac ca urmare a deciziei mele și nu lăsându-mă dus de val.
Merit? DA!
DE CE MĂ TRATEAZĂ AȘA?
DE CE MĂ TRATEAZĂ AȘA?
Îm viața mea am întâlnit foarte multe persoane. Multe dintre ele mi-au plăcut și m-au plăcut. Nu toate, însă. Au existat (și există încă) persoane pe care nu le plac și nu mă plac. Oare de ce?
Cu siguranță că nu plac aceste persoane pentru că nu au o anumită atitudine sau un anumit comportament care mă deranjează. Cel mai probabil – gândesc eu – aceste persoane au avut ceva carențe în educația lor și nivelul lor nu este prea „înalt” conforma standardelor mele.
Întâmplator, când mi-am văzut chipul reflectat într-o oglindă, mi-au venit în minte câteva întrebări: „Este numai vina acelei persoane?” „Care este contribuția mea la această atitudine (comportament) a celuilalt?” „Ce fac eu ca să determin aceste manifestări ale lui?”
Unele răspunsuri ar putea veni de la identitatea pe care mi-o asum. Cum? Foarte simplu. Să presupunem că în grupul de la serviciu mă prezint ca fiind o persoană foarte puternică, o persoană care poate face orice, oricât ar fi de greu. Oare cine va fi ales atunci când cineva din echipa noastră trebuie să ducă la îndeplinire o sarcină grea? Evident – cel puternic, adică eu.
Sau, în grupul de prieteni, acolo unde identitatea pe care mi-o asum este de organizator. Când vom dori să ieșim la un picnic, ceilalți se vor implica în activitățile organizatorice sau îmi vor da șansa să-mi fac „datoria”?
Și tot așa. Ce comportament determin cand îmi asum identitatea de „bun la toate”? Sau „cel care acceptă orice”? Sau „agresiv”? Sau ”șmecher”? Sau…altele.
Cred că încep să înțeleg. De fapt, prin identitatea pe care mi-o asum, eu joc un anumit rol și prin aceasta determin un anume comportament din partea celorlalți. Acum sunt pregătit să-mi evaluez cu atenție identitatea pe care mi-o asum în fiecare context și să stabilesc – în mod conștient – care doresc să fie comportamentul celuilalt față de mine.
Neacceptarea – izvorul nefericirii
Neacceptarea – izvorul nefericirii
Ce este fericirea?
O stare. O stare placută, înălțătoare. Când sunt fericit sunt generos, sufletul îmi tresaltă de bucurie și aș dori ca toată lumea să-mi împărtășească fericiriea. Ochii îmi emană căldură și lumină. Sufletul se umple de fericire; când sunt fericit în sufletul meu nu mai este loc pentru răutate. Nici pentru egoism. Pentru nimic altceva. Fiecare gest este delicat, atent, mângâietor.
Ce este nefericirea?
Tot o stare. O stare determinată de absența fericirii. Poate chiar mai mult de atât: o stare declanșată de ceva. Sau de cineva. Aceasta înseamnă că acel ceva sau cineva are acces direct la sufletul meu. Este posibil așa ceva? Bineînțeles că nu. Sufletul meu îmi este accesibil numai mie. Eu primesc din exteriorul corpului meu niște informatii (stimuli) prin intermediul organelor de simț. Aceste informații ajung la creier, care le prelucreaza și comandă corpului un anumit comportament sau o anumită trăire. Deci această trăire nu este dată de ceea ce vine din exteriorul meu ci, pur și simplu, comandată de către creier. Creierul este cel care decide ce stare alege pentru mine, nu factorii externi. Înseamnă că fericirea (sau nefericirea) este o opțiune și că alegerea este a mea.
Care este sursa, izvorul nefericirii?
Simplu: neacceptarea.
Omenirea a fost și este educată în spiritual evoluției. Strămoșii noștri locuiau în peșteri și mâncau ce găseau în jur. Evident, a apărut dorința de a trăi în condiții mai bune, de a-și satisface toate nevoile. În decursul timpului a reușit din ce în ce mai bine sa facă acest lucru.
Ulterior, a apărut dorința de a avea chiar mai mult decât avea nevoie. Chiar societatea de consum se bazează pe stimularea nemultumirii clienților. Doresc un produs (TV, telefon, mașină, casă, iaht, avion etc.) și, în momentul în care îl obțin, în loc să fiu mulțumit și fericit, mă uit cu jind la noile produse din reclame sau din “curtea” vecinului.
Chiar produsul pe care tocmai l-am obtinut ( de multe ori cu sacrificii consistente) nu îmi mai satisface nevoile? Sau, mai degrabă, îmi creez eu alte false nevoi? Folosind acest model reușesc cu mare succes să fiu nemulțumit și nefericit pentru ceea ce am realizat toată viața, indifernet de numărul și caltatea bunurilor pe care le dețin.
În momentul în care accept ceea ce am voi avea în sfârșit sentimentul de eliberare și voi putea trăi starea de fericire.
În același fel mă analizez și pe mine. Indiferent de poziția socială și de pregătirea profesională pe care le-am dobândit, aleg să fiu nemultumit pentru a evolua și mai mult, pentru a-mi dori să fiu și mai sus, și mai pregătit. Această dorință de creștere nu este rea in sine, rău este faptul că o clădesc pe temelia nemulțumirii.
Pot să evoluez și plecând de la mulțumirea de a fi realizat ceea ce am realizat până în prezent. Să mă accept așa cum sunt și să accept ceea ce am făcut până acum. În fond, evoluția mea viitoare nici nu ar fi posibilă dacă nu aș fi atins nivelul pe care mă aflu acum.
Uneori sunt trist și nemultumit de erorile și eșecurile din trecutul meu. Nu știu dacă îmi este utilă această nemulțumire și dacă mai poate schimba ceva din rezultatele acelor eșecuri. Mai mult, ceea ce sunt acum sunt și datorită acelor acțiuni pe care, în momentul și în contextul respective le-am catalogat ca fiind greșite. Ele fac parte din mine, din trecutul meu; fără ele nu aș fi întreg. Și datorită lor acum sunt cel mai bun EU existent până în prezent!
Acceptându-mi trecutul, mă accept pe mine în totalitate. Și dacă izbutesc, pe lângă acceptare, să pun și un strop de iubire calea către fericire mi se deschide larg în fața mea.
Merit? DA!
Calendar Evenimente
Lun | Mar | Mie | Joi | Vin | Sâm | Dum |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
Articole Recente
- Spritul critic și încrederea în sine
- Curentul ECO
- Desaga vieții mele
- Există viață și după pensionare?
- Curs NLP PRACTITIONER – CONSTANTA